Crescandu-l pe Cain

Sa ocrotim viata emotionala a baietilor

Dan Kindlon & Michael Thompson

 

Capitolul V- Tati si Fii

Foarte putine lucruri il fac pe un barbat sa planga. Si daca se intampla asta, de cele mai multe ori, e din cauza tatalui sau:  fie ca il detesta sau il admira, fie ca tatal a fost absent emotional sau fizic, ori a avut o prezenta dureroasa. Iubirea e impartasita cu greu in relatia tata-fiu, tatii lovindu-se de aceleasi bariere emotionale, limitati in exprimarea sentimentelor si nevoilor fata de proprii fii.

Imaginea tatalui joaca un rol esential in viata unui baiat. Felul in care isi vede tatal contureaza imaginea pe care si-o formeaza despre sine insusi si felul in care se vede ca barbat. Intre fii si tati se afla o mare ruptura emotionala. Pentru multi fii aceasta ramane pe viata o sursa de tristete, furie, suparare sau rusine.

Oricat de imposibil ar fi un tata, un baiat  isi doreste, in adancul fiintei lui, sa fie iubit si recunoscut de acesta. Baietii au nevoie de respect, iubire si acceptare din partea tatalui la orice varsta. Baietii cu cele mai multe resurse emotionale sunt cei ai caror tati le arata ca le pasa de ei, in mod constant si afectuos. Copiii ai caror tati sunt apropiati de ei din punct de vedere emotional si se implica activ in viata de familie, sunt mai putin predispusi spre delicventa, violenta, abandon scolar, vandalism, betie, droguri, atasamente si dependente de orice tip.

Atat tatii cat si baietii recunosc ca doresc sa se inteleaga mai bine, insa intampina aceleasi bariere emotionale perpetuate din tata in fiu, si se afunda in tacere, invinuiri sau critici. Mamele sunt mijlocitoare intre fii si tati, incercand sa-i faca sa-si deschida inimile si sa-si exprime vulnerabilitatea.

Orice tata isi iubeste copii insa nu gaseste cuvintele si curajul de a-si exprima emotiile fata de acestia. Daca fiii nu au invatat de la propriul tata ca e natural si omenesc sa-si identifice si sa-si exprime trairile, le va fi greu sa o faca in propria viata. Vor face ceea ce au invatat: sa concureze, sa controleze si sa critice. Atunci cand un fiu incepe sa conteste autoritatea unui tata, acesta reactioneaza in acelasi fel in care a fost educat de tatal lui: va incerca sa controleze sau sa critice. Pe la 12 ani un baiat isi alege modelul masculin, un barbat pe care il admira si pe care il imita tot restul vietii. De obicei acest barbat este tatal lui. Multi barbati au impresia ca au ajuns ca tatal lor, chiar daca nu asta au intentionat.

“Cei mai multi barbati sunt impovarati de sentimente nerezolvate cu privire la propriul tata, indiferent de cat de indepartati de el sunt, prin distanta sau prin moarte, si, astfel, tiparul de dorinta si dezamagire e transmis de la tata la fiu, ca o mostenire trista.”

In familiile in care tatii s-au implicat constant, in mod egal, in cresterea si educatia emotionala a copilului, rezultatele in ceea ce priveste evolutia si performanta acestuia sunt mult mai mari. Implicarea mamei este la fel de valoroasa. Insa aceasta este prezenta si activa in viata copilului, atribuindu-se rolul principal in cresterea si educarea lui, astfel ca implicarea tatalui devine un mare plus. Prezenta tatalui la treburile gospodaresti, in viata de familie si la sedintele cu parintii, implicarea activa si blanda in gestionarea si impartasirea vietii emotionale, influenteaza stabilirea ocupatiilor si veniturilor viitoare ale copiilor lor, nivelul de educatie si coeficientul intelectual. Copii ai caror tati sunt apropiati de ei din punct de vedere emotional si se implica activ in viata de familie, sunt mai putin predispusi spre delicventa, abandon scolar, violenta, vandalism, betie, droguri, atasamente si dependente de orice tip.

In anii 50′  imaginea tatalui care astepta un copil era prezentata destul de vag, acesta fiind mai degraba un spectator la sosirea pe lume a fiului. Tatal ramanea in continuare spectator in ceea ce priveste educatia si cresterea copilului. Ocupatia esentiala fiind sa aduca bani in casa si sa instaureze disciplina.

Tatii au rol esential in dezvoltarea emotionala a baietilor si nu numai. Astazi se asteapta mult mai mult de la un tata. Sa fie documentat in ceea ce priveste formarea si cresterea copilului, sa participe impreuna cu mamele la cursurile de parenting, sa se implice activ si bland in viata de familie. Insa tatii au nevoie de incurajare si sustinere in acest demers. Mamele au tendinta sa intervina in relatia tatilor cu fii din dorinta de a folosi un stil potrivit in educarea copiilor si din neincrederea in “calificarea tatalui”. Neincrederea mamelor in a-si lasa sotii sa ingrijeasca copiii poate fi justificata. Tatii au nevoie de instruire si exista nenumarate carti si cursuri pe aceasta tema.

Un rol esential pe care il joaca tatal, mai ales in perioada copilariei timpurii, este acela de partener de joaca. Stilul activ de joaca al tatilor stimuleaza copilul si este important in dezvoltarea cognitiva cat si cea emotionala. Atunci cand mama il corecteaza mereu pe tata, risca sa strice o relatie autentica intre tata si copil, inlocuind-o cu una tematoare si controlata.

Felul in care tatal se joaca cu copilul, sau felul in care abordeaza si rezolva problemele, reprezinta lectia pe care o primeste acesta din urma, in gestionarea propriilor provocari si a vietii emotionale. In joaca apar in general si emotii puternice, mai greu de controlat. Aici intervine tatal cu blandete, invatandu-l cum sa-si exploreze emotiile si nevoile, cum sa le identifice, cum sa le exprime. Il invata cum sa accepte frustrarea, cum sa-si gestioneze mania, cum sa piarda cu gratie si cum sa-si stapaneasca temperamentul.

Perioada maturizarii este destul de dificila pentru un baiat. el are nevoie, mai mult ca oricand, sa se simta mandru si increzator ca va face fata si ca se va descurca. De aceea parerea tatalui despre el, incurajarea si increderea primita de la acesta, au o valoare imensa in ochii fiului. Indiferent de actiunile unui baiat, el este foarte sensibil la reactia tatalui. el are mare nevoie sa-si respecte si sa-si admire tatal si sa simta ca acesta este competent.

Un baiat isi doreste sa simta ca e fantastic in ochii tatalui. Fiul are nevoie sa se simta acceptat si iubit de propriul tata, indiferent de ce face sau cum este. Are nevoie de sinceritatea emotionala mai mult decat a-i arata ca tatal poate fi expert in orice incercare. Dupa varsta de opt ani un baiat vede dincolo de mastile emotionale. Tatal care se poarta ca fiind priceput la toate, poate mai priceput decat este sau care nu-si recunoaste propriile greseli, ii arata fiului sau un model gresit de barbatie.

In perioada adolescentei baietii trec prin provocari majore. Tocmai atunci au nevoie de intelegere si incurajarea tatalui. Au nevoie de suport emotional si tratarea cu empatie a rebeliunii acestora. La aceasta varsta baietii se afla mereu in defensiva, cu garda pusa, depunand un efort enorm de a-si ascunde slabiciunile atat acasa, in grupul de prieteni sau la scoala. O deschidere din partea tatalui, incurajarea la discutii, empatia, compasiunea si implicarea baiatului in abordarea provocarilor si rezolvarea problemelor, sunt esentiale in maturizarea si dezvoltarea emotionala. E nevoie de rabdare, calm, incredere si timp. De iubire, acceptare si introspectie.

Fiul primeste lectii de viata de la tata in fiecare zi prin fiecare gest, expresie, actiune, comportament si cuvant. Un baiat observa cum tatal sau isi rezolva conflictele, cum colaboreaza si cum lucreaza ca partener in casnicie, in comunitate si la job. Un tata care ii arata fiului lui emotie, empatie, grija, sinceritate si flexibilitate in raspunsuri va primi respectul si admiratia fiului. Mai mult decat atat, in felul acesta pune bazele unei dezvoltari emotionale armonioase.

Copii si tatii au nevoie sa-si impartaseasca sentimentele, sa constientizeze tiparele si blocajele emotionale, sa-si construiasca relatii bazate pe empatie, compasiune, deschidere emotionala si iubire impartasita.

“Tiparele de izolare emotionala se pot schimba. Un barbat care vrea o relatie mai mult decat satisfacatoare cu fiul sau poate incepe sa si-o construiasca in moduri simple, dar semnificative: o poveste de noapte buna, un joc de pase, un compliment, un zambet. Numai dorinta de a incerca reprezinta, in sine, inceputul unui nou tipar care poate inlocui dezamagirea provocata de distanta emotionala cu o mostenire a dragostei.”